Irina Binder se citește cu fluturi în suflet, iar cu fiecare bătaie de aripă a lor, ți se dezvăluie noi emoții care te poartă într-un dans subtil între pasiune și durere, iubire și pierdere, rațiune și simțire.
Volumul trei al seriei Fluturi este unul al maturizării, iar Irina, Robert și Matei învață pe propria piele că viața este un amalgam de momente amare, uneori dulci, dar de cele mai multe ori pline de lacrimi care curg nestăvilite peste obraji.
Acum, Irina luptă să se elibereze de un trecut tumultuos, dar descoperă că drumul spre vindecare este presărat cu obstacole greu de depășit. Robert, bărbatul care odată părea stăpân pe situație, aproape că tremură în fața gândului că ar putea să o piardă pe Irina pentru totdeauna. Pe de altă parte, Matei, prins în vâltoarea propriilor temeri și alegeri, dezvăluie o latură vulnerabilă, fragilă și neajutorată, ca orice om care este pe punctul de a pierde o luptă și a se declara înfrânt.
Încă o dată, Irina Binder se dovedește a fi un maestru al emoției, iar cuvintele așternute în paginile acestei cărți sunt ca o notă muzicală ce vibrează în armonie cu sufletul cititorului, atingând cele mai sensibile corzi ale trăirilor umane autentice.
Fragment din carte
Eu l-am iubit pentru felul în care mă privea. Nimeni nu m-a mai privit așa cum m-a privit el, oricât de mult m-a plăcut sau m-a iubit. El m-a privit la fel și când i-am fost dragă, dar și când i-am părut cea mai urâtă și mai rea ființă de pe pământ. El m-a privit la fel și când m-a considerat mai presus de toată lumea, dar și când m-a considerat decăzută. M-a privit la fel chiar și când am plecat, când am făcut tot posibilul să mă smulg din sufletul lui și, crede-mă, nici eu nu mă iubeam atunci. Privirea aceea a lui m-a făcut nu numai să mă simt frumoasă și importantă, ci și să-mi doresc să devin atât de bună pe cât ar fi meritat el.